Puțină lume știe că toponimul localității Morlaca poate fi pus în legatură cu numele lui Menumorut şi cel al bunicului său (Moruth sau Maroth).

Astfel, denumirea maghiară a localității, Maróthlaka, ar proveni din alipirea cuvintelor „Maroth” şi „Lak” („casă”, „locuință” în limba maghiară), care s-ar traduce drept „locuinţa lui Maroth”, de unde şi toponimul de Maróthlak, iar mai apoi Maróthlaka. Este de menționat că în secolele IX-X localitatea Morlaca aparţinea ducatului lui Menumorut. 

Amintim aici și rândurile scrise în anul 1921 de Traian Șuteu, învățător în satul Morlaca, delegat la Marea Adunare Natională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918 şi totodată membru al Marelui Stat Național Român:

„Astfel trecuţi norocoşi prin toate povosiele cutropitoare, săraci în avere dar curaţi încă cu sufletul, încep a se întrăma, a se strânge în rând încât atunci când între apele Crişurilor să poate închega stăpânirea Domnului Memmorot îi găseşte vrednici de a-şi ridica între ei: reşedinţa sa de vară. 

Ca dovadă bătrânii ştiu să arete în sat o ulicioară care cu două grădini de lângă ea au fost povazate cu petrii tot bicăşei de vale. Pă­mântul locului este argilos şi aşa existinţa bicăşeilor nu să poate esplica ca făcând parte din terenul respectiv, făr numai aşa că au fost duşi şi aşezaţi de mâni omeneşti.

Aşadar din numele de Maroth şi Lak ceiace ar însemna locuinţa lui Memmorat s’ar fi alcătuit Marothlak ori Marothlaka iar mai târziu a rămas simplu Marothlaka care era numirea oficioasă. Iar româneşte i-se zice: Morlaca.”  [mai multe aici, pp. 12-13]

De menționat faptul că în primele documente, localitatea este amintită drept Maróthlak 1493, Possesiones Maróthonlak – 1519,  Maróthlaka – 1666 şi Maróthacz – 1762.

„Numele lui Menumorut, indiferent de semnificaţia sa, nelămurită pe deplin, ca şi cel al presupusului său bunic (Moruth, Maroth, Morut) se întâlnesc şi ulterior în onomastică şi toponimie. […]  Au existat patru localităţi legate de numele ducelui bihorean […] Cele păstrate până azi sunt Marothlaka (azi Morlaca, jud. Cluj) şi Maroth (azi Moroda, jud. Arad). Toate aceste aşezări aparţineau ducatului lui Menumorut.” [Ioan-Aurel Pop, Românii şi maghiarii în secolele IX-XIV Qeneza statului medieval în Transilvania, Cluj-Napoca, 1996, p. 104]