Biserica Ortodoxă din Morlaca a fost construită intre anii 1837-1838, pe locul unde se afla o altă biserică mai veche de lemn, ridicată – cel mai probabil – in perioada 1724-1735.

Puțină istorie…

În secolele XV-XVI, în satul Morlaca existau două biserici şi o mănăstire ortodoxă. Tradiția ne spune că prima biserică a aşezării se afla „La pietrii” si că era facută din lemn de stejar. Aceasta ar fi fost apoi strămutată pe locul bisericii actuale din localitate. Izvoarele orale amintesc însă despre o întâmplare, cu iz de basm. Se spune că „sătenii, propunându-şi să strămute satul mai jos, s-au gândit sa se orienteze după direcția în care va şări prima aşchie. Astfel s-a ajuns la locul actualei biserici si-n jurul ei, a vetrei satului” [Nicolae Șteiu, Morlaca: Satul de la poala Măgurii, p.19]. 

Inițial, preotii din sat urmau ritul ortodox, creştin răsăritean, dar timp de 200 de ani s-a practicat şi ritul greco-catolic, ca urmare a presiunilor şi politicii de catolicizare forțată dusă de stăpanirea maghiară din acea vreme. Trecerea de la ritul ortodox la cel greco-catolic s-a întâmplat în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Astfel, în anul 1733, în localitatea Morlaca erau amintiți trei preoti: Achim şi Vasile și Vasile (probabil tată și fiu). Achim a fost primul care a trecut la greco-catolicism, ultimii doi aveau să ramână credinciosi credinței ortodoxe. S-a ajuns astfel la o situație neobişnuită: Parohia Ortodoxă din Morlaca ținea de Protopopiatul Călata, în timp ce cea unită de Arhidiaconatul Jucului de Jos. „Lui Achim i-a urmat preotul unit Gherontie, care a fost şi protopop al Districtului Morlaca. […] Din timpul păstoririi preotului Achim şi până la sfârşitul secolului al XVIII-lea, creştinii din Morlaca au trecut la biserica greco-catolică.” [Nicolae Șteiu, Morlaca: Satul de la poala Măgurii, p. 76]. Interesant este faptul că, în jurul anului 1886, documentele vremii amintesc de Protopopiatul greco-catolic Morlaca, care era condus ce viceprotopotul Analia Popu şi care cuprindea 17 parohii din satele înconjuratoare şi număra 13.212 suflete. [mai multe aici, pp. 166-171] 

Într-un document din anul 1886, parohia Morlaca era descrisă astfel: „Morlac’a (Marothlaka) cott. etc. ca mai susu. Par. vechia. Bas. de petra din 1837 in onorea Preasantei Treimi. Cas’a par. de lemnu. Sub lib. conf. a Ord. Matric. are dela an. 1850. Scola de lemnu. Scolari 78. Mai sun tu: 1 familia’ reformata si 1 fam. israel. Limb’a romana. Post’a ultima: Banffi-Hunyad.” [mai multe aici, p. 169]

De-a lungul timpului, preotii slujtori ai Parohiei din Morlaca au fost: 

• 1733 – Preotii Vasile „senior” si Vasile „junior” (probabil tata si fiu);
• In a doua jumatate a sec. XVIII- Preotul unit Achim, apoi preotul unit Gherontie (incepand cu acestia, toti preotii care au slujit in biserica, pana in 1948, au urmat ritul greco-catolic);
• 1842 – 1857 – Viceprotopopul Georgiu Pop;
• 1857 – 1892 – Protopopul Ananie Pop;
• 1892 – 1924 – Protopopul Ioan Pop;
• 1924 – Protopop Virgil Pop (mai multe aici, pp.46-47);
• 19xx – 1965 – Victor Pop (in 1948, preotul Victor Pop revine la ritul crestin ortodox);
  
• 1966 – 1973 – Preot Ioan Pop;
• 1973 – 2014 – Preot Ioan Calatan;
• din 2014 – Preot Florin Șomlea.

În prezent…

În prezent, Parohia Ortodoxa Morlaca numără aproximativ 260 de famili.

Bibliografie

• Codruţa Trană, Nuţu Moiş, Monografia comunei voivodale Călata, jud Cluj
• Nicolae Șteiu, Morlaca: Satul de la poala Măgurii, Casa de Editură Dokia, Cluj-Napoca, 2009
• Daniel Dumitran, Un timp al reformelor: Biserica Greco-Catolica din Transilvania sub conducerea episcopului Ioan Bob: