Morlaca si Menumorut

Morlaca si Menumorut

Putina lume stie ca, din punct de vedere etimologic, toponimul localității poate fi pus în legatură cu numele lui Menumorut/Menumorout şi al bunicului său (Moruth, Maroth sau Morut). 

Numele lui Menumorut, indiferent de semnificaţia sa, nelămurită pe deplin, ca şi cel al presupusului său bunic (Moruth, Maroth, Morut) se întâlnesc şi ulterior în onomastică şi toponimie. Astfel, la 1261, este amintit documentar un anume Cyrill, fiul lui Almus, din neamul Marouth, iar la 1336 sunt pomeniţi Andreas şi Blasius, fiii lui Petru, din aşezarea Maroch, greu de localizat. Au existat patru localităţi legate de numele ducelui bihorean, din care două – una la 8 km de cetatea Bihanea, cealaltă în raza comunei Săcuieni (Marotlaka) – au dispărut. Cele păstrate până azi sunt Marothlaka (azi Morlaca, jud. Cluj) şi Maroth (azi Moroda, jud. Arad). Toate aceste aşezări aparţineau ducatului lui Menumorut. O vie a unui magistru Marauth apare şi în hotarul Orăzii în secolul XIV. ” [Ioan-Aurel Pop, Românii şi maghiarii în secolele IX-XIV Qeneza statului medieval în Transilvania, Cluj-Napoca, 1996, p. 104]

 

Astfel, denumirea maghiară a localității, Maróthlaka, ar proveni din alipirea cuvintelor „Maroth” (Maroth) şi „Lak” („casă, locuință” în limba maghiară), care s-ar traduce drept „locuinţa lui Menumorut”, de unde şi toponimul de Maróthlak, iar mai apoi Maróthlaka. Este de menționat faptul că, în secolele IX-X, localitatea Morlaca aparţinea ducatului lui Menumorut. 

Amintim aici randurile scrise în anul 1921 de Traian Suteu, învățător în satul Morlaca, delegat la Marea Adunare Natională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918 şi totodată membru al Marelui Stat Național Român:

„Astfel trecuţi norocoşi prin toate povosiele cutropitoare, săraci în avere dar curaţi încă cu sufletul, încep a se întrăma, a se strânge în rând încât atunci când între apele Crişurilor să poate închega stăpânirea Domnului Memmorot îi găseşte vrednici de a-şi ridica între ei: reşedinţa sa de vară. Ca dovadă bătrânii ştiu să arete în sat o ulicioară care cu două grădini de lângă ea au fost povazate cu petrii tot bicăşei de vale. Pă­mântul locului este argilos şi aşa existinţa bicăşeilor nu să poate esplica ca făcând parte din terenul respectiv, făr numai aşa că au fost duşi şi aşezaţi de mâni omeneşti. Aşadar din numele de Maroth şi Lak ceiace ar însemna locuinţa lui Memmorat s’ar fi alcătuit Marothlak ori Marothlaka iar mai târziu a rămas simplu Marothlaka care era numirea oficioasă. Iar româneşte i-se zice: Morlaca.”  [mai multe aici, pp. 12-13]

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *